Să începem cu îmbătrânirea.
Îmbătrânirea poate fi caracterizată printr-o acumulare de daune care duce la ruperea integrității fiziologice și la un risc crescut de mortalitate.
Deși este un proces momentan inevitabil, felul în care am ajuns să ne raportăm asupra modului în care îmbătrânim este unul greșit, impus în mare parte de societate.
Înaintarea în vârstă nu ar trebui văzută ca pe o ”boală” și nu ar trebui să ne lăsăm ”îmbolnăviți” de ea.
Din contră!
Așa cum este demonstrat și în acest studiu, alegerile pe care le facem astăzi, își pun amprenta asupra felului în care îmbătrânim. Dar cu ajutorul științei care evoluează și cu puțină atenție, implicare și informare, există viață și după vârsta de 60 de ani!
Dacă suntem dispuși, putem reuși să sfidăm vârsta cronologică și să ducem o viață cât mai lungă și activă, atât la nivel fizic cât și psihic, cât timp Dumnezeu ne ține în viață 🙂
În 2013, o publicație a lui Lopez-Otis și colaboratul „The Marcages of Ageing” a reprezentat o etapă interesantă în comunitatea științelor longevității, deoarece a clasificat, la nivel celular, căile care contribuie la îmbătrânirea mamiferelor.
Cele 9 procese ale imbătrânirii, definite de Lopez-Otis în publicația din 2013 “The Hallmarks of Aging”.
Cu toate acestea, ceea ce nu a fost la fel de clar în știința longevității, sunt căile de îmbătrânire la nivel individual.
Sigur, trăim într-o perioadă interesantă, în care sunt disponibile pe piață teste genetice, care pot ajuta la determinarea profilului genetic al unei persoane ca un fel de model pentru funcțiile sale corporale. Știm însă că genetica nu dictează neapărat rezultatele sănătății și că îmbătrânirea umană este afectată de o combinație de factori care includ mediul și stilul de viață al fiecăruia.
De asemenea, putem estima cu exactitate, folosind testarea epigenetică, vârsta „biologică” a unei persoane (diferită de vârsta „cronologică”, care măsoară doar anii de la naștere). Acest tip de testare a arătat că o persoană poate îmbătrâni mai repede sau mai lent la nivel biologic, față de vârsta cronologică. Unii oameni de știință au spus că ceasul epigenetic vă poate spune mai exact când veți muri, decât să vă bazați pe vârsta cronologică în raport cu mediile de viață medii ale populației.
Dar testele epigenetice lasă în continuare o mulțime de întrebări. De exemplu, cunoașterea vârstei tale biologice nu va dezvălui „de ce” este posibil să îmbătrânești mai repede sau mai încet. De asemenea, nu îți va spune ce căi biologice determină accelerarea sau încetinirea procesului de îmbătrânire.
Cu alte cuvinte, cunoașterea vârstei biologice nu este informația cea mai utilă.
Trebuie să spunem că definirea îmbătrânirii la nivel individual, până în prezent, a fost un mister eterogen.
Însă acum, pentru prima dată, au fost clasificate căi distincte asociate cu vârsta la nivel individual.
Nature Research Journal, a publicat în această lună un studiu făcut de Departamentul de Genetică, Școala de Medicină a Universității Stanford, care a dezvăluit markeri de îmbătrânire personală și „tipuri de vârstă”, analizând tipurile de căi moleculare care s-au schimbat de-a lungul timpului la un individ.
Participanții la studiu au fost 106 persoane pre-diabetice și sănătoase (intervalul de vârstă 29-75 ani; mediana 55,74 ani).
Progresul individual a fost urmărit cu vizite trimestriale făcute timp de 4 ani.
Acest studiu a găsit mai multe tipuri diferite de molecule, transcrieri, proteine și metaboliți, precum și microbiomul, care au fost asociate cu vârsta.
În cele din urmă, participanții la studiu au fost, de asemenea, analizați în mod extensiv pentru diverși parametri de dereglare a glucozei, incluzând nivelul glucozei din perioadele de post, HbA1c, testele de toleranță orală la glucoză și rezistența la insulină (IR) folosind un test de glucoză plasmatică în stare constantă (SSPG).
Care au fost rezultatele studiului?
Practic, analiza căilor moleculare de îmbătrânire personală la diferite persoane a relevat căi de îmbătrânire distincte pentru fiecare individ.
1.Microbii intestinali se corelează cu vârsta.
Microbiomul intestinului uman este alcătuit din 300 până la 500 de specii bacteriene, care la rândul lor conțin colectiv ~ 2 milioane de gene.Numărul de bacterii din intestin este de aproximativ 10 ori mai mare decât numărul de celule din corpul uman. Avem o mulțime de bacterii!
Studiul a confirmat câteva tulpini de bacterii intestinale în care s-au observat modificări la nivelul cohortei.
Anumite bacterii intestinale (Clostridium cluster IV )au crescut în abundență odată cu vârsta, împreună cu genul Blautia. Acesta din urmă este în concordanță cu un studiu recent asupra microbiomului care a arătat că Blautia hansenii poate fi folosită pentru a prezice vârsta cronologică .
Cu toate acestea, suntem aici pentru a vorbi despre căile de îmbătrânire individuale și, într-adevăr, cercetătorii au descoperit că diferite persoane au avut tendințe distincte în schimbările microbiomului în timp.
2.Modificările semnificative ale stilului de viață, cum ar fi pierderea în greutate, pot modifica modelul de îmbătrânire al individului.
31 de persoane din studiu au fost analizate cu teste clinice, care au validat corelația pozitivă de vârstă a unor biomarkeri.
Cercetătorii au examinat activitatea fizică, datele alimentare, medicamentele și modificările IMC (indicele de masă corporală) ale participanților.Datele sugerează că, în unele cazuri, intervențiile în stilul de viață pot îmbunătăți markerii clinici.
3.Persoanele cu rezistență la insulină (IR) pot experimenta o creștere mai rapidă a inflamației odată cu vârsta, decât indivizii sensibili la insulină.
Cu nivelurile în continuă creștere ale consumului de zahăr la nivelul populației, rezistența la insulină este o problemă serioasă pentru sănătatea populației.
Studiile anterioare au arătat că inflamația cronică, care poate fi măsurată luând în considerare nivelurile de proteine C-reactive din sânge, este corelată cu o serie de boli cronice, astfel încât persoanele cu IR (rezistență la insulină) pot risca să îmbătrânească într-un ritm mult mai rapid.
Indivizii pot avea 4 tipare distincte de îmbătrânire, sau „tipuri de vârstă”
Și acum, cele mai interesante (în umila mea părere) constatări din studiu.
În total, analizele de date au evidențiat 107 căi canonice (care implică o proteină B-catenină) și 147 căi de toxicitate. Gruparea căilor care au termeni similari a relevat patru căi de suprapunere majore:
– imunitatea, metabolismul, disfuncția hepatică și disfuncția renală – care au fost asociate cu îmbătrânirea.
Cercetătorii studiului au emis ipoteza că înclinația unei persoane de a prezenta una sau mai multe dintre aceste căi de îmbătrânire se poate datora geneticii individuale, obiceiurilor de viață personală, istoriei medicale sau nivelulului de stres la care suntem expuși.
Deci, cum putem aplica aceste învățături?
Îmbunătățirea stilului de viață poate influența felul și timpul în care îmbătrânim!
Doi dintre participanți au pierdut în greutate pe parcursul studiului și au arătat îmbunătățiri ale markerilor clinici implicați în vârstă.
Cunoașterea principalelor „tipuri de vârstă” ar putea ajuta la o eficiență mai mare în alegerea modului de a ne optimiza sănătatea în mod individual.
Crearea și menținerea unui mediu propice pentru funcționarea fiecărei celule este o prioritate. Astfel corpul poate răspunde stresului mediului înconjurător și se poate regenera.
Intervențiile selective asupra stilului de viață și asupra (medicamentelor/suplimentelor) pe care le putem face pot fi orientate spre îmbunătățirea funcției metabolice și a biomarkerilor.
Multumesc că ai citit!
Pe blog-ul www.letsmakewellness.ro scriu despre subiecte legate de prelungirea duratei de viață și optimizarea performanței în sănătate. Dacă ești interesat și vrei sa aflii ultimele noutăți din domeniu, nu uita să te înscrii la newsletter și să îmi urmărești activitatea pe Facebook și Instagram. 🙂
Instagram – https://www.instagram.com/letsmakewellness/
Facebook – https://www.facebook.com/ByLauraPopescu/